Goneau in ploaia de lumina care se scurgea pe sosea. Soarele zambea din fiecare geam care i se impotrivea tinand cu tot dinadinsul sa stea inchis. Alte masini treceau in viteza, cautand soarele, dar in alte directii.
- Sa mergem intr-un bloc de 9 etaje..?
- Mhm...
- Stai ca stiu, mergem in camp deschis!
Recent descoperise un loc cand isi testase franele de unde trebuie ca se vedea tot orizontul. Acolo nimic nu le mai statea in cale. Calca si mai tare pe acceleratie si se apropie de pod. Ultimele fasii rosietice se scurgeau pe apa, soarele cobora incadrat de bratele metalice ale podului de trenuri din departare. Sperantele`i erau tot mai slabe... O sa-l piarda si de data asta... N-o sa gasesca nici de data asta suficient curaj sa ii prinda mana ei mica si neteda, cu unghiile ingrijite si niciodata batjocorite de vreo falsa poleiala. Mai avuse tentative in trecut, dar le inecase mereu in scuze si explicatii dintre cele mai ciudate.
Ajunsesera prea tarziu. Acum pe cer erau doar nuante de gri, un singur punct indica locul unde fusese agatat tabloul acela de proportii cosmice. Oare o sa-l mai surprinda si alta data? Dar si mai putin probabil era sa fie cu ea alaturi la acel eveniment. Ca un facut, se apropiau si norii negri. Pe vremuri, cand ratacea singur pierdut prin periferiile murdare ale unui alt oras, iubea ploaia, oricat de naprasnica ar fi fost. Ii dadea senzatia de curatire sufleteasca, singura amagire a spovedaniilor la care nu fusese niciodata. Putea fi si apa un remediu pentru curatirea pacatelor, daca chiar crezi in asta. Si el credea. Stia ca ziua lui va veni odata. Si drumul acela lung si chinuit, pavat cu zambete false si strangeri de mana aleatorii este cel care-l va duce la lumina.
Stropii mari si calzi i se scurgeau pe fata, inecandu-l in trecut. Trandafirii rosii, flancand crinul alb din primul buchet, aparitia ei stelara, intr-un abur mov, cutitul invartindu-se in rana primului sarut strain pe buzele ei rosii...Apoi peretii aceia reci, potrivnici, zambetele straine completand un peisaj abstract, in care singura figura umana fusese brutal renovata de o alta abordare stilistica... Labirinturl prin care se pierdeau cautandu-se mereu... Coltii fiorosi gata sa muste tintuiti doar de privirea ei calda si ferma... Toamnele prea vestede prin care trecusera, verile prea scurte... se perindau toate sub ochii lui tocmai acum...
Si apoi galagia se pierduse.. cateva voci contrazicandu-se intr-o limba necunoscuta, sunete metalice si o amorteala inexplicabila. Zambea amar... desigur, visase. Dar un vis frumos, pe care isi dorea sa-l poata povesti a doua zi. Mai visase si alta data dar dupa primele 3 secunde le uita instantaneu. Ca o razbunare impotriva destinului, era nevoit sa le inventeze, doar ca sa-si infrunte soarta, pe care inca credea ca fiecare om si-o scrie singur...
Dar chiar atunci, cand totul parea farsa unei minti obosite, simti o mana. Fina, ingrijita. Il palpa atent, masandu-i toata palma, si degetele, asa cum isi imaginase in visele lui anterioare. Da - asta trebuia sa nu uit, imi masa degetele, foarte placut. Deci nu se inselase, era ea, acolo, langa el. NImeni nu poate nega asta, mana ei este unica. Dealtfel, cine si-ar pierde vremea masandu-i mana unui chelios usor peste greutatea medie, chinuit de frustrari si esecuri...Dar asta era secretul lui. De acum totul se va schimba. Va invata sa fie frumos, pentru ca trebuia sa fie frumos. Ea continua sa maseze soptind, tot mai vag... Si atunci, lumina pe care o cautase, ii inunda tot sufletul, ca o explozie solara, la facerea lumilor. Ramasese cu mana ei mica si rece, intr-un somn pe deplin meritat.
- Papuse, scrie asa: Ora decesului, 12:00... ptii firar`al`dreaku, n`a mai rezistat cateva minute sa`l trec pe tura rezidentului...
Jucam si eu linistit o bila pe yahoo cand am vazut ca am ramas fara tac. Cineva il pusese in lateral si nu mai puteam continua nicicum jocul. S-a intamplat dupa ce din prima am bagat cate o bila din fiecare fel si bila alba. M-a pus sa aleg tipul bilei mele, am ales si apoi nu am mai putut sa joc. Ce trist! :)
Va rog sa postati la comments Numele si Adresa Blog-ului vostru. Aici vor aparea temele de discutie pentru fiecare zi. Editati una din intrarile rubricii LINKS (partea dreapta) astfel incat aceasta sa se numeasca: PRACTICA si sa pointeze spre http://teroare.blogspot.com
Luni - 27 Martie -
Prezentarea Activitatilor
Marti - 28 Martie - Protocolul mail. Descriere(Login, Logout, Inbox). Folosire. (Prezentarea comenzilor Compose, Attach, Delete, Reply, Forward.)
Miercuri - 29 Martie - Crearea conturilor individuale de e-mail
Joi - 30 Martie - Articolul Regretul zilei de azi... (eseu de minim 100 cuvinte despre indiferenta, lene si lehamite)
Vineri 31 Martie - Povestea Bancnotei rupte (imaginarea unui scenariu de minim 200 cuvinte care a dus la ruperea unei bancnote valoroase gasite pe strada)
Luni - 3 Aprilie - Curriculum Vitae online - conceperea unui curriculum vitae incadrat intr-un articol.
Marti - 4 Aprilie - Publicitate - Reclama la un suc natural
Miercuri - 5 Aprilie - Se face practica!!!
Joi - 6 Aprilie - Postarea unei imagini cu 2 personaje inca nealaturate.(Ex: fiecare isi alatura poza lui cu a unei personalitati. - decupare in photoshop. Prezentarea pozelor sursa si finala si descrierea proceselor).
Vineri - 7 Aprilie - Final neasteptat: La ce mi-a folosit Blog-ul?
Sunt atat de multe de spus incat voi incerca doar sa exprim greata pe care o am cand vad imaginile de pe stadioane, cand lupta sportiva de pe teren se transfera in tribune, unde oameni normali, cu familii linistite, vin sa se simta bine, si pleaca plini de sange. Eticheta simpla, de fenomen social devine prea subtire. Eu unu nu`mi doresc astfel de fenomene. Chiar ma bucur ca nu trebuie sa particip live la aceste demonstratii de canibalism. Efectul de turma, combinat cu d.efectul de cerebel. Imi place sportul. Imi place lupta. Dar nu`mi plac refularile in grup.
Ce te faci cand ai 50.000 de poze pe calculator? sa nu mai vorbesc despre alte fisiere, software, jocuri, filme, documente...
te ca vin niste specialisti italieni care vor spune DA sau NU pentru Uniunea Europeana. Pe scurt, acesti stimabili sunt trimisi pe plaiurile mioritice sa studieze daca de curand coboratii din copaci, direct in sicriele lui Dracula sunt sau nu pregatiti pentru intrarea in lumea civilizata. Ideea e mareata, naivii ar putea crede ca insfarsit le-a venit si lor clipa de glori
e, gata cu smenul, gata bah!
